Astăzi, 5 Iunie, de Ziua Mondială a Mediului, haideți să aflăm împreună despre legătura dintre patrimoniul natural și cultural de la Sarmizegetusa Regia.

Atunci când veniți la noi, vedeți monumente majestuoase din calcar și andezit. Știm cu toții că ele sunt factorul decisiv pentru care capitala Regatului Dac, împreună cu alte cinci cetăți din Munții Orăștiei, a intrat acum 23 ani pe Lista Patrimoniului Mondial #UNESCO.

Poziționarea acestui complex sistem de fortificații și așezări într-o zonă submontană cu dealuri împădurite, brăzdate de văi adânci pe care se articulează o adevărată rețea de drumuri de plai, conferă un farmec aparte vestigiilor dacice care străjuiesc cursul Apei Orașului.

Una dintre provocările autorităților competente și comunității locale este promovare și, mai ales, conservarea acestui veritabil peisaj cultural, unic în lume.

Și putem spune că Grădiștea Muncelului este un exemplu grăitor în care prezența unor monumente excepționale este dublată de un cadru natural protejat (Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina).

Desigur, legislația este insuficient articulată, dar practica ultimului deceniu a demonstrat că patrimoniul cultural al Sarmizegetusei Regia este mai bine pus în valoare în mijlocul pădurii seculare care acoperă întregul sit arheologic.

Astfel, mediul înconjurător devine patrimoniu natural, constituind un fundal inepuizabil, regenerabil și viu pentru întâlnirea cu trecutul. Trebuie doar să acceptăm provocarea.

Era să uităm! Apa era foarte prețuită acum 2000 de ani la Sarmizegetusa Regia. Vă spuneam data trecută de conductele ceramice, care duceau apa la edificiile și locuințele capitalei. Inclusiv în zona sacră era captat un izvor, care și astăzi stinge setea miilor de turiști.

Dar dacii au construit și cisterne pentru a păstra apa, atât de necesară în cazul unui asediu. Cisterna descoperită în interiorul fortificației de la Grădiștea de Munte avea pereți și podea din scânduri de zadă. Tot cu lemn, dar de stejar, a fost amenajată și cisterna de la Costești - Muchia Chiștoarei, identificată mai jos de cetatea Blidarului.