BIBLIOTECA INFORMAȚIONALĂ
Te invităm să descoperi CU NOI BIBLIOTECA INFORMAȚIONALĂ, PLATFORMA DE ÎNTREBĂRI, RESURSE ȘI INFORMAȚII CU LEGĂTURĂ STRÂNSĂ LA PROIECT, CU ZONA DE CERCETARE ARHEOLOGICĂ ȘI MODUL DE VIAȚĂ AL DACILOR.
În aceste ateliere dacii produceau unelte precum nicovale masive, ciocane de diferite forme și dimensiuni, baroase, pile, clești – nu mai puțin de 10 tipuri diferite de clești au fost descoperite - și dălți. Totodată, confecționau unelte și obiecte de fier servind la prelucrarea lemnului sau în construcții: fierăstraie cu pânză lată sau îngustă, cuie și piroane, topoare, scoabe, cuțitoaie, sfredele, tesle, ținte, zăvoare și balamale pentru uși. În atelierele dacilor se produceau arme: lănci și sulițe, săbii drepte și curbate, pumnale, partea metalică a scuturilor. Apoi, diferite alte obiecte de uz cotidian: foarfeci, lame de brici, frigări mari, cuțite. Din fier se confecționau și podoabe sau accesorii pentru îmbrăcăminte.
Cunoști povestea pieselor de bronz?
E foarte interesant faptul că, pentru a ajunge în acea zonă, pășeai pe un drum ceremonial de peste 200 de metri lungime, pavat cu lespezi de calcar. Apoi găseai aici temple repartizate pe două mari terase antropogene, susținute de ziduri din blocuri de calcar cu înălțime, pentru unele segmente, de peste 10-12 metri. S-au descoperit aici resturile a două temple circulare și cinci patrulatere, dar și ale unui altar monumental și ale sistemelor de evacuare a apei. Pe terasa a IX-a este în curs de cercetare un al șaselea edificiu de cult, de tipul aliniamentelor. Din temple se păstrează doar plintele de calcar și andezit, pe care se sprijineau coloanele din lemn sau piatră, precum și pilaștrii din calcar sau andezit, cu rol în delimitarea spațiului templelor. Altarul de andezit – folosit pentru sacrificiu - este unic în Dacia, prin forma sa circulară, prin dimensiuni și materialele utilizate. Templul mare circular este important, acesta având în centru o încăpere absidală, orientată solstițial. Toate elementele de piatră provenite din structura templelor povestesc despre o arhitectură monumentală, unică datorită proporțiilor, planimetriei și tehnicii constructive. Acest argument și numărul mare al acestor edificii susțin ideea identificării Sarmizegetusei Regia cu „Muntele Sacru” (Kōgaionon).
Au fost emise după jumătatea secolului I î.Hr., au fost numite așa după numele inscripționat în limba greacă pe una dintre fețele sale, ne arată tendința dacilor de a schimba iconografia monedelor în concordanță cu imagistica importantă pentru ei: este vorba, practic, de o combinație de două tipuri monetare republican romane, cu o acvilă cu aripile deschise pe una dintre fețe și care ține o coroană de lauri în gheara dreaptă și un sceptru în cea stângă. Pe cealaltă parte a monedei se remarcă trei bărbați care merg spre stânga. În partea inferioară a monedei apare inscripția în limba greacă KOΣΩΝ. Foarte interesant este că ele nu prezintă urme de uzură de circulație, ele au fost descoperite doar în tezaure, uneori alături de faimoasele brățări spiralice dacice. Acest lucru ne indică faptul că ele nu aveau rol de monede în tranzacții zilnice, ci erau privite ca un tezaur, pus sub semnul sacrului, mai ales că erau confecționate din aur, simbol al sacrului în Antichitate.
Monedele, pe lângă valoarea intrinsecă, erau și principalul mijloc de vehiculare a imaginilor și ne oferă indicii despre mentalitatea acelei perioade. Secolul al III-lea î.Hr. este perioada în care dacii au început să emită propriile monede, imitând alte monede care existau pe piață, cel mai adesea din argint.
Acesta se desfășura pe altarul de andezit, de pe terasa a XI-a, cu dimensiuni monumentale, și unic prin atenția deosebită acordată prelucrării și asamblării pieselor din structura sa.
Cea mai mare parte a hranei dacilor din zona capitalei era formată din cereale și leguminoase. În așezări și fortificații s-au descoperit semințele unor anumite soiuri. Fiind bogate în hidrați de carbon, o sursă foarte importantă de calorii, cerealele erau preferate de daci și datorită faptului că puteau fi conservate pe perioade mai lungi de timp; cel mai mult consumate erau grâul și meiul, dar și secara, orzul și ovăzul. Foarte probabil acestea erau aduse de pe Valea Mureșului și depozitate apoi în hambare, vase sau lăzi. Vasele de provizii sunt prezente în toate siturile dacice din zonă, având dimensiuni chiar și până la 2 metri înălțime. Cantități însemnate de semințe carbonizate și râșnițe rotative pentru transformarea lor în făină au fost descoperite odată cu săpăturile arheologice din zonă. Cerealele erau consumate sub formă de supe, terciuri, pâine sau lipie. Unul dintre alimentele de bază ale dacilor era o fiertură de diferite consistențe, făcută din grăunțe de mei măcinat și fierte în apă sau lapte. În compoziția unor terciuri e posibil ca dacii să fi introdus și alte plante precum spanacul, loboda, lintea, mazărea și bobul. Alimentația pe bază de carne este documentată prin descoperirile de oase de animale domestice și sălbatice în toate așezările și fortificațiile. Dacii consumau lapte și băuturi cu grad mai mic sau mai mare de alcool, vin, bere, mied – obținut din apă și miere. La Sarmizegetusa Regia s-au descoperit vase folosite pentru servirea vinului: caserole, strecurători, căni și ulcioare.
Trebuie să știi că ei se ocupau cu confecționarea materialelor textile și acest lucru e sugerat de descoperirea fusaiolelor, greutăților din lut ars, semințelor carbonizate din plante textile. Se utilizau fibre vegetale (in și cânepă) sau fibre animale (lâna oilor), toarse cu ajutorul fusului și țesute la un război așezat în poziție verticală, greutățile din lut ars fiind folosite la tensionarea firelor urzelii.
Cele peste 3000 de artefacte dacice din fier descoperite în capitala Daciei ne indică faptul că dacii lucrau intens în atelierele de făurărie, iar producția din zona Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia era unul dintre cele mai însemnate din întreg spațiul european antic. Știai că acest loc este unul dintre singurele zone în care pot fi documentate, prin prisma pieselor, chiar toate etapele acestei activități, de la transformarea turtelor de fier până la realizarea obiectelor finite? Este interesant și faptul că la Sarmizegetusa Regia au fost descoperite mai mult de 400 de lupe din fier, toate cântărind peste 2500 de kilograme. Acestea erau încălzite pe vetre special amenajate și transformate în lingouri, prin lovirea repetată cu barosul. Și dulgheria se număra printre ocupațiile dacilor, lemnul fiind folosit pentru înălțarea fortificațiilor, a caselor și anexelor sale, a templelor și atelierelor, dar și pentru realizarea sistemelor de captare și distribuire a apei. Dacii confecționau și piese de mobilier dar și cufere, lăzi, casete, butoaie sau găleți. Special pentru Sarmizegetusa Regia s-au descoperit câteva sute de unelte de dulgherie și tâmplărie: topoare, bărzi, tesle, fierăstraie, cuțitoaie, sfredele, dălți, pile și compasuri. Ceea ce este interesant e faptul că anumite unelte și materiale de construcție au fost descoperite doar în capitala Daciei și asta pentru că aici dacii au înălțat construcții de dimensiuni monumentale având în structură și părți din lemn, iar piesele metalice erau folosite pentru îmbinări: piroane de fier și sfredele de mari dimensiuni, ținte de fier cu un diametru de 30 de cm, cu rol decorativ și funcțional. Deși s-au păstrat puține structuri din lemn, s-a descoperit că butoiul, jgheaburile și scândurile care acopereau cisterna aflate în locul numit La Tău de la Sarmizegetusa Regia, erau din molid.