Dacă ajungi în partea centrală a așezării dacice regăsești fortificația și zona sacră. Iar dacă pașii te poartă spre numeroasele terase antropogene, amenajate pe pantele dealului, să știi că aici erau zonele civile, azi împărțite în cartierul civil de vest și cartierul civil de est. Ajungi apoi la zid – fortificația pe care o poți vedea azi datează din vremea războaielor daco-romane de la începutul secolul al II-lea d.Hr. Zidurile fortificației sunt ridicate din blocuri de calcar și închid o suprafață de aproape 30.000 m2.
De la fortificație pătrunzi apoi în zona sacră – în trecut accesul se făcea pe un drum de peste 200 de metri lungime, pavat cu lespezi de calcar. Aici au fost identificate vestigiile a șapte temple, două circulare, restul cu un plan patrulater, un altar monumental, precum și sisteme de evacuare a apei. Plintele, tamburii, pilaștrii din calcar sau din andezit din structura templelor vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică prin proporțiile sale în Dacia.
Știai oare că cercetările au scos la iveală mai multe locuințe cu plan circular sau poligonal și ateliere meșteșugărești – dintre care cele mai importante sunt cele de făurărie pentru că în această zonă au fost descoperite mii de piese din fier: unelte de făurărie, de tâmplărie – dulgherie, de bijutier, de pietrari, pentru agricultură, obiecte de uz domestic, arme, piese decorative.